Restul fără să împarți: f(a): pe scurt
Când împărțitorul are forma , restul este întotdeauna o constantă — pentru că gradul lui trebuie să fie strict mai mic decât . Teorema restului spune că această constantă este chiar valoarea polinomului în : restul împărțirii lui la este . Demonstrația încape într-un rând: din , substituind , factorul se anulează și rămâne .
Aplicarea practică transformă o împărțire întreagă într-o simplă evaluare. La împărțitorul , îl rescrii ca și calculezi — semnul este greșeala numărul unu a acestei teme. La , restul este .
Pentru un împărțitor de forma , cu , restul are gradul cel mult , deci se scrie ; substituind pe rând și obții un sistem de două ecuații, fără nicio împărțire efectivă. Aceeași idee servește la determinarea parametrilor: orice condiție asupra restului se traduce printr-o egalitate de tip . Teorema dă însă doar restul — când problema cere și câtul, rămâi la algoritmul clasic sau la schema lui Horner.
Exerciții din această mini-lecție
Determinați restul împărțirii polinomului la .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Conform teoremei restului, restul este .
Determinați restul împărțirii polinomului la .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Scriem , deci restul este . Dacă ai substituit din greșeală , ai fi obținut — greșeala clasică de semn.
Determinați restul împărțirii polinomului la .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Din obținem , deci restul este .
