Acasă · Matematică M2 clasa a XII-a · Alegerea metodei

Când folosesc părțile și când substituția?

Profilul tău de liceu: nu l-ai ales încăProfilul tău: mate-info (M1)Profilul tău: științe ale naturii (M2); pagina asta e pentru științe ale naturii (M2) — mini-lecția M1 pereche → ·

Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Alegerea metodei

Substituția se potrivește când lângă o expresie apare derivata ei, eventual cu un factor numeric. Părțile se potrivesc când integrandul este produsul a doi factori de feluri diferite, fără ca unul să fie derivata celuilalt. Exemplu: cere substituția , fiindcă e jumătate din derivata lui , și dă . În schimb, cere părțile și dă .

Ultima lecție a capitolului nu adaugă formule, ci criteriul care hotărăște primele clipe ale rezolvării. Drumurile disponibile la profilul acesta sunt numai trei și nu se mai adaugă niciunul: citirea directă din tabel, sprijinită de liniaritate; substituția; părțile. Înaintea lor stă o mișcare care nu se numără printre tehnici — lămurirea expresiei: intervalul, despărțirea adunărilor, rescrierea.

Semnalele. Drumul dintâi se recunoaște când fiecare bucată rămasă e un rând al tabelului. Al doilea, când lângă o expresie împachetată într-o funcție uzuală se vede derivata ei, purtând cel mult un coeficient numeric. Al treilea, când integrandul e o înmulțire între doi factori de feluri deosebite și niciunul nu e derivata celuilalt.

Ordinea întrebărilor se explică prin preț. Prima costă trei secunde; a doua cere o derivată calculată din minte; a treia cere o hotărâre asupra rolurilor, o egalitate cu doi termeni și încă o integrală. O înmulțire nu duce automat la părți, iar o paranteză nu duce automat la substituție.

Când merg amândouă, valoarea iese aceeași: se ia varianta scurtă, cealaltă rămânând verificare. Drumul înfundat se abandonează revenind la cerință, nu la rândul precedent. Fracțiile de polinoame fără simplificare, al căror numărător nu e derivata numitorului, nu au drum aici: ele se descompun, la suplimentul de mai târziu.

De reținut

  • întâi rescrierea și tabelul, apoi substituția, apoi părțile
  • substituție: derivata expresiei dinăuntru stă alături
  • părți: produs de două feluri diferite, fără derivată alături

Greșeala tipică

Se aplică părțile la ; aici este, până la un factor, derivata lui , deci substituția închide calculul imediat.

Exerciții din această mini-lecție

  1. Cât este ?

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: a)

    Ramura întâi: două rânduri de tabel, despărțite de liniaritate. O primitivă este , deci integrala este . Varianta b) pierde semnul minus, c) sare peste valoarea din capătul de jos, iar d) folosește ca primitivă a lui .

  2. Cât este ?

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: c)

    Ramura a doua: numărătorul este chiar derivata numitorului, fiindcă , deci nu e nimic de reparat. Cu limitele devin și , iar integrala este ; numitorul este strict pozitiv pe , deci logaritmul se scrie fără modul. Varianta a) inversează capetele, b) scoate un factor inexistent, iar d) folosește rândul lui .

  3. Pentru care dintre integralele de mai jos se potrivește integrarea prin părți?

    • a)
    • b)
    • c)
    • d)
    Vezi răspunsul

    Răspuns corect: b)

    La b) integrandul este un produs între un polinom de gradul întâi și o funcție trigonometrică, iar derivata niciunuia dintre factori nu apare alături de celălalt: ramura a treia. La a) lângă paranteză stă un singur, adică jumătate din derivata lui , iar la d) stă lângă o expresie scrisă cu — amândouă sunt substituții. La c) fiecare bucată este un rând de tabel.

Întrebări conexe

Ce metodă cere integrala lui ?

Numărătorul este chiar derivata numitorului, deci substituția duce la . Pe limitele devin și , iar rezultatul este . Nu e nevoie de părți.

Ce metodă cere integrala lui ?

Integrarea prin părți: și sunt de feluri diferite, iar niciunul nu e derivata celuilalt. Derivând , pe se obține . Dacă ai integra și ai deriva cosinusul, polinomul ar crește în grad.

Ce metodă cere integrala lui ?

Substituția , fiindcă este derivata sinusului. Pe limitele devin și , iar integrala este . Puterea sinusului nu contează: cât timp apare alături, substituția funcționează.

Ce fac cu înainte de a alege metoda?

Rescrii fracția ca : fiecare bucată e un rând din tabel, deci nu trebuie nici părți, nici substituție. Pe integrala este . Pasul acesta de rescriere vine înaintea oricărei alegeri de metodă.

Ce metodă cere integrala lui ?

Substituția , pentru că este, până la factorul , derivata lui . Cu și limitele și , . Factorul compensează coeficientul care apare la derivarea lui .

Oamenii mai întreabă și: părți sau substituție · când aplic integrarea prin părți · diferența dintre părți și schimbare de variabilă · ce metodă aleg la o integrală cu produs

🚩 am găsit o greșeală

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Continuă cu