Când folosesc părțile și când substituția?
Lecția pe scurt · clasa a XII-a · Alegerea metodei
Substituția se potrivește când lângă o expresie apare derivata ei, eventual cu un factor numeric. Părțile se potrivesc când integrandul este produsul a doi factori de feluri diferite, fără ca unul să fie derivata celuilalt. Exemplu: cere substituția , fiindcă e jumătate din derivata lui , și dă . În schimb, cere părțile și dă .
Ultima lecție a capitolului nu adaugă formule, ci criteriul care hotărăște primele clipe ale rezolvării. Drumurile disponibile la profilul acesta sunt numai trei și nu se mai adaugă niciunul: citirea directă din tabel, sprijinită de liniaritate; substituția; părțile. Înaintea lor stă o mișcare care nu se numără printre tehnici — lămurirea expresiei: intervalul, despărțirea adunărilor, rescrierea.
Semnalele. Drumul dintâi se recunoaște când fiecare bucată rămasă e un rând al tabelului. Al doilea, când lângă o expresie împachetată într-o funcție uzuală se vede derivata ei, purtând cel mult un coeficient numeric. Al treilea, când integrandul e o înmulțire între doi factori de feluri deosebite și niciunul nu e derivata celuilalt.
Ordinea întrebărilor se explică prin preț. Prima costă trei secunde; a doua cere o derivată calculată din minte; a treia cere o hotărâre asupra rolurilor, o egalitate cu doi termeni și încă o integrală. O înmulțire nu duce automat la părți, iar o paranteză nu duce automat la substituție.
Când merg amândouă, valoarea iese aceeași: se ia varianta scurtă, cealaltă rămânând verificare. Drumul înfundat se abandonează revenind la cerință, nu la rândul precedent. Fracțiile de polinoame fără simplificare, al căror numărător nu e derivata numitorului, nu au drum aici: ele se descompun, la suplimentul de mai târziu.
De reținut
- întâi rescrierea și tabelul, apoi substituția, apoi părțile
- substituție: derivata expresiei dinăuntru stă alături
- părți: produs de două feluri diferite, fără derivată alături
Greșeala tipică
Se aplică părțile la ; aici este, până la un factor, derivata lui , deci substituția închide calculul imediat.
Exerciții din această mini-lecție
Cât este ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Ramura întâi: două rânduri de tabel, despărțite de liniaritate. O primitivă este , deci integrala este . Varianta b) pierde semnul minus, c) sare peste valoarea din capătul de jos, iar d) folosește ca primitivă a lui .
Cât este ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Ramura a doua: numărătorul este chiar derivata numitorului, fiindcă , deci nu e nimic de reparat. Cu limitele devin și , iar integrala este ; numitorul este strict pozitiv pe , deci logaritmul se scrie fără modul. Varianta a) inversează capetele, b) scoate un factor inexistent, iar d) folosește rândul lui .
Pentru care dintre integralele de mai jos se potrivește integrarea prin părți?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
La b) integrandul este un produs între un polinom de gradul întâi și o funcție trigonometrică, iar derivata niciunuia dintre factori nu apare alături de celălalt: ramura a treia. La a) lângă paranteză stă un singur, adică jumătate din derivata lui , iar la d) stă lângă o expresie scrisă cu — amândouă sunt substituții. La c) fiecare bucată este un rând de tabel.
Întrebări conexe
Ce metodă cere integrala lui ?
Numărătorul este chiar derivata numitorului, deci substituția duce la . Pe limitele devin și , iar rezultatul este . Nu e nevoie de părți.
Ce metodă cere integrala lui ?
Integrarea prin părți: și sunt de feluri diferite, iar niciunul nu e derivata celuilalt. Derivând , pe se obține . Dacă ai integra și ai deriva cosinusul, polinomul ar crește în grad.
Ce metodă cere integrala lui ?
Substituția , fiindcă este derivata sinusului. Pe limitele devin și , iar integrala este . Puterea sinusului nu contează: cât timp apare alături, substituția funcționează.
Ce fac cu înainte de a alege metoda?
Rescrii fracția ca : fiecare bucată e un rând din tabel, deci nu trebuie nici părți, nici substituție. Pe integrala este . Pasul acesta de rescriere vine înaintea oricărei alegeri de metodă.
Ce metodă cere integrala lui ?
Substituția , pentru că este, până la factorul , derivata lui . Cu și limitele și , . Factorul compensează coeficientul care apare la derivarea lui .
Oamenii mai întreabă și: părți sau substituție · când aplic integrarea prin părți · diferența dintre părți și schimbare de variabilă · ce metodă aleg la o integrală cu produs