Împărțirea cu rest a polinoamelor: pe scurt
Teorema împărțirii cu rest: pentru orice cu , există și sunt unice astfel încât , cu sau . Condiția asupra restului este obligatorie — fără ea, aceeași egalitate s-ar putea scrie în infinit de multe feluri, prin și pentru orice .
Unicitatea se demonstrează scăzând două scrieri ipotetice: ; un multiplu nenul al lui nu poate avea gradul mai mic decât , deci și . Existența se demonstrează prin inducție după gradul lui , iar demonstrația este chiar algoritmul de calcul: la fiecare pas se scade din un multiplu de ales să anuleze termenul dominant.
Din grade: dacă , atunci și . Cazuri speciale: dacă , atunci și ; împărțirea la o constantă nenulă dă întotdeauna rest .
Verificarea oricărei împărțiri: înmulțești , aduni , și trebuie să obții exact — pas obligatoriu, nu opțional.
Exerciții din această mini-lecție
La împărțirea unui polinom de gradul la un polinom de gradul , ce grad are câtul?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
.
La împărțirea unui polinom la , care este gradul maxim posibil al restului?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Condiția cere , deci gradul maxim posibil al restului (nenul) este .
La împărțirea unui polinom la o constantă nenulă , care este restul?
- a) depinde de
- b) întotdeauna
- c) întotdeauna
- d) nu se poate determina
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c) întotdeauna
Cum , condiția e imposibilă pentru un rest nenul, deci restul trebuie să fie : împărțirea la o constantă nenulă e mereu exactă.
