Logaritmul: definiție și primele calcule: pe scurt
Ecuația are, cu siguranță, o soluție (funcția exponențială fiind bijectivă spre ), dar acea soluție nu se scrie cu niciun simbol de până acum. Matematica îi dă un nume: logaritm.
Definiția: pentru , și , este unicul număr astfel încât ; echivalent, . Logaritmul este, deci, un exponent — ca să-l calculezi, scrii argumentul ca putere a bazei și citești exponentul.
Condițiile de existență se scriu întâi: argumentul strict pozitiv, baza strict pozitivă și diferită de — fără ele, o rezolvare e incompletă la barem.
Identitățile-cheie, care leagă exponențiala de logaritm: , , , . Notațiile consacrate: (logaritm zecimal) și (logaritm natural); „log” fără bază nu se folosește niciodată în rezolvări.
Greșeli frecvente: acceptarea unui argument negativ sau nul ( nu există), uitarea condiției la exerciții cu bază variabilă, și confuzia dintre bază și argument — , dar , valori diferite, chiar dacă numerele implicate sunt aceleași.
Exerciții din această mini-lecție
Definiția logaritmului: este echivalent cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Logaritmul este exact exponentul la care trebuie ridicată baza pentru a obține .
Condițiile de existență ale lui sunt:
- a) doar
- b)
- c) , fără altă condiție
- d) doar
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Toate trei condițiile sunt obligatorii: baza strict pozitivă și diferită de , argumentul strict pozitiv.
Identitatea este egală cu:
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Exponențiala și logaritmul se anulează reciproc: , prin chiar definiția logaritmului.
