Ce este expresia conjugată la limite?
Lecția pe scurt · clasa a XI-a · Trucul conjugatei
Expresia conjugată a lui este , iar produsul lor este , fără radical. La o limită de tipul amplifici cu ea, iar diferența devine o fracție. De exemplu, ; împărțind prin , fracția tinde la la . Conjugata se alege astfel încât termenii cei mai mari să se reducă.
Când scazi două mărimi care urcă amândouă fără oprire, rezultatul nu se poate ghici: aceeași formă poate da infinit, zero sau un număr oarecare, după cât de repede urcă fiecare. Dacă în scădere intră un radical de ordinul al doilea, ai o singură unealtă — înmulțești și împarți cu expresia conjugată, folosind că , cu al doilea termen ridicat la pătrat. Termenii cei mai mari se anulează, iar diferența devine un raport pe care îl știi rezolva.
Operația nu încheie exercițiul, ci doar mută problema: rămâne un raport de două mărimi care cresc, iar el se lămurește împărțind sus și jos prin . Ca probă rapidă în dreapta: expresia se așază pe .
Capcana. În stânga, scăderea devine o adunare de mărimi pozitive și crește nemărginit; nehotărâtă e acolo suma . Tot acolo, împărțirea prin scoate din radical un modul care se citește , deci apare un minus, iar cele două capete dau rezultate opuse. Și ca să împarți prin ceva aflat sub radical, radicandul se împarte la .
De reținut
- după amplificare, diferența devine o fracție rezolvată prin compararea gradelor
- la ,
Greșeala tipică
Se amplifică doar numărătorul cu conjugata și se uită numitorul; amplificarea înseamnă înmulțirea cu aceeași expresie sus și jos, altfel valoarea se schimbă.
Exerciții din această mini-lecție
Cât este produsul ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Se aplică identitatea , cu și : produsul este . Varianta a) nu ridică al doilea termen la pătrat și scade doar , obținând , c) adună în loc să scadă, iar d) ridică la pătrat și coeficientul. Anularea termenilor de gradul al doilea este chiar motorul metodei.
Calculează .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Amplificăm cu conjugata , sumă de mărimi pozitive pentru , deci nenulă: expresia devine . Împărțim prin pozitiv, ținând cont că : rămâne , cu numitorul care tinde la . Limita este . Varianta a) uită împărțirea la , c) presupune că diferența se stinge, iar d) citește forma nedeterminată drept rezultat.
Calculează .
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: d)
La capătul din stânga expresia nehotărâtă este suma, nu diferența. Amplificăm cu , strict pozitivă acolo: obținem . Împărțind prin negativ, radicalul aduce semnul minus, fiindcă , deci numitorul tinde la și limita este . Varianta a) uită modulul, iar b) și c) opresc calculul la eticheta nedeterminării.
Întrebări conexe
Care este conjugata lui ?
Este , iar produsul lor este . Amplificând, , care tinde la la , fiindcă numitorul crește nemărginit. Diferența dintre doi radicali apropiați devine astfel tot mai mică.
Când nu apare cazul infinit minus infinit la o diferență cu radical?
Când termenii cresc cu viteze diferite. De exemplu, , iar paranteza tinde la , deci limita la este . Conjugata e necesară doar când coeficienții dominanți se reduc, ca la .
Cum folosesc conjugata la o limită cu radical?
Amplifici cu conjugata ca să apară factorul care se simplifică. Pentru înmulțești cu : numărătorul devine , se simplifică și rămâne , cu limita .
Ce limită are la minus infinit?
La radicalul tinde la , iar tinde tot la , deci suma lor tinde la : nu există niciun caz exceptat și nicio conjugată nu e necesară. Aceeași expresie dă la .
Cât este limita lui la plus infinit?
Amplifici paranteza cu conjugata: . Expresia devine ; împărțind prin , numitorul tinde la , deci limita este . Cazul inițial era , transformat de conjugată într-o fracție obișnuită.
Oamenii mai întreabă și: expresia conjugată la limite · conjugata unei diferențe cu radical · amplificarea cu conjugata la limite · ce este conjugata la radicali