Rădăcinile unui polinom: pe scurt
Un număr este rădăcină a polinomului dacă — aceleași numere sunt zerourile funcției polinomiale și soluțiile ecuației asociate. Verificarea este mereu un calcul direct: ori valoarea iese exact , ori nu; rădăcinile se caută în , nu doar în .
Trei teste rapide, citite direct din coeficienți: e rădăcină exact când termenul liber e (); e rădăcină exact când suma coeficienților e (); e rădăcină exact când suma alternată e ().
Legătura cu factorizarea, sensul ușor: dacă , atunci este rădăcină, pentru că . Reciproca (orice rădăcină dă un factor) cere teorema lui Bézout, studiată mai târziu.
Un polinom nenul de gradul are cel mult rădăcini distincte în ; polinomul nul face excepție, fiind anulat de orice număr. Cea mai frecventă formă de exercițiu la examen: din condiția pentru un dat se obține o ecuație (sau, cu doi parametri, un sistem) — se rezolvă și se verifică obligatoriu prin înlocuire.
Exerciții din această mini-lecție
Este rădăcină a polinomului ?
- a) da, pentru că
- b) nu, pentru că
- c) nu se poate ști fără descompunere
- d) da, dar doar dacă este singura rădăcină reală
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a) da, pentru că
, deci este rădăcină.
Pentru , care este ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
este termenul liber, ; cum e nenul, nu este rădăcină a lui .
Câte rădăcini distincte poate avea, cel mult, un polinom nenul de gradul ?
- a) o infinitate
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Un polinom nenul de gradul are cel mult rădăcini distincte în ; aici .
