Cum calculez limita unui cost lângă zero?
Când numitorul tinde la și numărătorul este pozitiv, câtul crește fără oprire: . Exemplu: costul pe piesă lei, cu sute de piese pe lot. Când , , iar , deci . Verifici: la costul este lei, mare și pozitiv.
O limită spune încotro merge valoarea unei funcții când variabila se apropie de un punct sau de unul dintre capetele dreptei. Pentru funcțiile uzuale, adică polinoame, puterile și , radicalii, , și câtul a două polinoame mici, ai nevoie de două instrumente: înlocuirea și tabelul comportării la capete.
Dacă punctul aparține domeniului, limita este chiar valoarea funcției, deci înlocuiești. Dacă este un capăt, de pildă pentru ori , scrii fiecare termen cu limita lui, cu semn, și combini rezultatele prin regulile sumei, produsului și câtului: un număr împărțit la dă , iar un număr nenul împărțit la dă , după semn. Un cât de forma se rescrie , ca să se vadă limita.
Capcanele sunt un infinit scris fără semn, înlocuirea unui punct din afara domeniului, tratarea lui ca pe un număr, de unde apare , și diferența , care nu are regulă și se ocolește scoțând factor termenul de grad maxim. Atenție și la lângă : argumentul tinde la , nu la .
Verifici cu două valori ale variabilei, tot mai apropiate de capăt: rezultatele trebuie să meargă spre limita găsită, cu același semn, iar unitatea mărimii se păstrează la fiecare rând.
De reținut
- pentru și pentru
- un zero din afara domeniului nu se înlocuiește: cauți limita laterală
- costul total urcă la ambele capete când un termen explodează și celălalt crește
Greșeala tipică
Se înlocuiește și se scrie „împărțire la zero, deci ”. Corect: la costul crește fără oprire, deci limita este , nu .
Exerciții din această mini-lecție
Care dintre limitele de mai jos se calculează direct prin înlocuire, fiindcă punctul aparține domeniului funcției?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: c)
Doar în a treia limită punctul aparține domeniului: și au sens, deci înlocuiești. În prima, nu există, în a doua, nu are sens, iar în a patra, pentru , sub radical ar fi .
Cât este ?
- a)
- b)
- c)
- d) limita nu există
Vezi răspunsul
Răspuns corect: a)
Spre , coboară fără oprire, deci și . Varianta presupune , varianta citește logaritmul ca pe o funcție care urcă, iar „limita nu există” ignoră tabelul funcțiilor uzuale.
Se consideră funcția , . Cât este ?
- a)
- b)
- c)
- d)
Vezi răspunsul
Răspuns corect: b)
Înmulțești: , apoi împarți la și obții . Varianta lasă factorul pe dinafară și ia doar limita lui , varianta ia doar limita lui , iar împarte coeficienții de gradul I la termenul liber al numitorului.
Întrebări conexe
Ce limită are același cost când lotul crește fără oprire?
Termenul tinde la , dar crește fără oprire, deci . Verifici cu : lei. La ambele capete costul total urcă, iar minimul se află undeva între ele.
De ce nu pot pune direct în formula costului?
Pentru că nu are sens: zero nu aparține domeniului. Folosești limita la , care arată că valoarea crește fără oprire. Înlocuirea directă merge doar pentru valori din domeniu: pentru și obții lei.
Ce semn are limita dacă numărătorul este negativ?
Câtul cu tinde la . Pentru , cu , valorile sunt la și la . Semnul numărătorului și semnul numitorului hotărăsc, împreună, semnul limitei infinite pe care o obții.
Se schimbă limita la zero dacă taxa de comandă se dublează?
Nu: orice număr pozitiv împărțit la crește fără oprire, deci limita rămâne . Cu taxa dublă, , iar la costul este lei în loc de . Se schimbă doar cât de repede urcă valorile, nu limita.
Cum verific o limită de cost fără să știu regulile?
Calculezi costul în două puncte tot mai apropiate de capăt și vezi încotro merg valorile: pentru obții la și la . Valorile se înmulțesc cu aproape 10 când se împarte la 10, deci cresc fără oprire, ceea ce confirmă limita .
Oamenii mai întreabă și: limita unui cost când cantitatea tinde la zero · limita unui cât cu numitorul care tinde la zero · câtul c supra zero plus · costul de comandare când comenzile sunt mici