Aplicația

Acasă · Lecții · clasa a X-a · Compararea puterilor cu aceeași bază

Compararea puterilor cu aceeași bază

Cumperi un stick de memorie de gigabyte și, când îl bagi în calculator, sistemul îți arată doar GB. Nu te-a înșelat nimeni: producătorul a numărat octeți, iar sistemul de operare împarte la . Diferența dintre cele două convenții e, în fond, o comparare de puteri: este mai mare decât , cu aproape . Iar rădăcina lucrului stă într-o comparație pe care o știe orice informatician: este puțin mai mare decât .

Cum decizi însă care dintre și e mai mare? Calculatorul de buzunar afișează „eroare", iar numerele au peste de cifre. Răspunsul nu vine din calcul, ci din monotonia funcției exponențiale, demonstrată în lecția despre proprietățile funcției exponențiale. Lecția de față transformă acea teoremă într-o tehnică de lucru: trei reguli și un algoritm de decizie care rezolvă orice comparare care apare la Bacalaureatul M1.

Ce vei învăța

Hai să descoperim împreună

1. De ce nu ajunge calculatorul

are de cifre. Nici măcar nu are rost să încerci: orice calculator de buzunar afișează o aproximare sau o eroare, iar la examen nu ai voie cu el. Matematica oferă însă o cale mai scurtă decât calculul — o cale care nu depinde de mărimea numerelor, ci doar de monotonie.

Reamintim teorema pe care se sprijină totul. Funcția este:

O funcție strict monotonă păstrează sau răstoarnă ordinea — și nimic altceva. Din asta ies toate regulile de mai jos.

2. Bază supraunitară: ordinea se păstrează

Regulă. Fie și numere reale. Atunci

Demonstrație. Implicația „" e chiar definiția creșterii stricte. Implicația „" se obține prin reducere la absurd: dacă am avea , atunci creșterea (sau egalitatea, la ) ar da , contrazicând ipoteza.

Cu alte cuvinte: la bază supraunitară, compari doar exponenții și copiezi rezultatul.

Exemplu. Compară și . Baza e supraunitară, deci comparăm exponenții: , prin urmare . (Numeric: ✓, dar rețineți că răspunsul s-a obținut fără niciun calcul de putere.)

Regula nu cere ca exponenții să fie numere „frumoase": ei pot fi iraționali, negativi sau chiar expresii întregi. Din rezultă (injectivitate), iar din compararea exponenților și vei putea deduce, în lecția despre inecuațiile exponențiale, și inegalitățile corespunzătoare. Deocamdată reține că singurul lucru care contează este poziția bazei față de — mărimea ei nu schimbă nimic: aceeași regulă se aplică la baza și la baza .

3. Bază subunitară: ordinea se răstoarnă

Regulă. Fie și numere reale. Atunci

Demonstrație. Scriem cu . Atunci și , iar regula de la baza supraunitară dă

Acesta este punctul în care se pierd cele mai multe puncte la examen. Un exponent mai mare, la o bază subunitară, înseamnă un număr mai mic — pentru că înmulțești cu un factor subunitar de mai multe ori.

Exemplu. Compară și . Baza e subunitară, deci sensul se schimbă: din rezultă . (Control: ✓.)

Exemplu cu exponenți negativi. Compară și . Baza e subunitară, iar , deci prima putere e mai mare. Verificăm exact: și . ✓

4. Compararea cu 1 — cazul-vedetă

Punând în regulile de mai sus și folosind , obținem sinteza pe care merită să o știi pe de rost:

Exemple. , pentru că baza e supraunitară și exponentul pozitiv. , pentru că baza e subunitară și exponentul pozitiv — de altfel valoarea este aproximativ , adică practic zero. , bază subunitară cu exponent negativ.

✏️Ilustrație: două grafice alăturate, y = 2^x și y = (1/2)^x, fiecare cu dreapta orizontală punctată y = 1 și cu zonele hașurate: pe primul, „x > 0 ⇒ valori peste 1", pe al doilea, „x > 0 ⇒ valori sub 1"; sub desene, eticheta comună „punctul de basculare: (0, 1)"

5. Baze diferite, dar înrudite: aducerea la aceeași bază

Regulile de până acum cer baze identice. Foarte des ele nu sunt identice, dar sunt puteri ale aceluiași număr: , , , , . Atunci se aduce totul la baza comună, folosind .

Exemplu. Compară și .

Baza comună e supraunitară, iar , deci . (Numeric: ✓.)

Exemplu în care iese egalitate. Compară și :

Numerele sunt egale. E o capcană clasică: nu orice comparare se încheie cu „mai mare" sau „mai mic".

Aceeași tehnică rezolvă și radicalii, scriindu-i ca puteri: , , . Bază comună , exponenți , și , deci

6. Când bazele nu se pot uni: aducerea la același exponent

Dacă bazele nu sunt puteri ale aceluiași număr, schimbi strategia și egalezi exponenții, apoi compari bazele — tehnica demonstrată la graficul funcției putere.

Exemplu-vedetă. Compară și . Cel mai mare divizor comun al exponenților este , deci grupăm:

Exponentul e acum același și pozitiv, deci ordinea bazelor se păstrează: din rezultă

Fără niciun calcul, deși ambele numere au peste de cifre.

7. Algoritmul de decizie

Pune-l pe caiet și urmează-l mecanic:

  1. Bazele sunt identice? Dacă da, compară exponenții. Baza supraunitară păstrează sensul; baza subunitară îl răstoarnă. Gata.
  2. Bazele sunt puteri ale aceluiași număr? Adu-le la baza comună (secțiunea 5) și treci la pasul 1.
  3. Exponenții au un divizor comun util? Grupează și adu la același exponent (secțiunea 6), apoi compară bazele: exponent pozitiv păstrează ordinea, exponent negativ o răstoarnă.
  4. Niciuna dintre variante? Compară fiecare număr cu un reper ales inteligent — de obicei , uneori o putere „rotundă" — și trage concluzia din poziția celor două numere față de reper.

Pasul 4 e mai puternic decât pare. De exemplu, și : primul e subunitar, al doilea la fel — deci comparăm exact: , pentru că .

Exemplu de reper . Compară cu . Primul are baza supraunitară și exponent negativ, deci este sub ; al doilea are baza supraunitară și exponent pozitiv, deci este peste . Concluzia vine fără niciun calcul: .

Exemplu în care reperul nu ajunge. Compară și . Ambele sunt subunitare, deci reperul nu decide. Rescriem al doilea număr ca putere cu exponent pozitiv:

Acum exponenții sunt egali și pozitivi, deci decid bazele: față de . Cum , rezultă . (Control: ✓.)

Încadrarea între puteri întregi e varianta practică a aceleiași idei și răspunde la întrebări de tipul „între ce puteri consecutive ale lui se află ?". Cum și , avem

Monotonia strictă garantează că nu există alte puteri întregi ale lui între ele. Tot așa, și . Astfel de încadrări apar constant în probleme cu numărul de cifre, cu capacități de memorie sau cu numărul de pași ai unui algoritm de înjumătățire.

8. Trei capcane de reținut

Exemple rezolvate

Exemplul 1 — Bază supraunitară

Comparați și .

Rezolvare. Baza , deci funcția e strict crescătoare și ordinea exponenților se păstrează. Cum , rezultă

Atenție la citirea zecimalelor: este mai mic decât , nu invers — este cea mai frecventă eroare de neatenție la acest tip de exercițiu.

Exemplul 2 — Bază subunitară

Comparați și .

Rezolvare. Baza este subunitară, deci funcția e strict descrescătoare și sensul se răstoarnă. Cum , obținem

Justificarea completă, așa cum se cere în barem: „baza fiind subunitară, funcția exponențială este strict descrescătoare; din rezultă inegalitatea inversă între valori".

Exemplul 3 — Aducerea la aceeași bază

Comparați și .

Rezolvare. Scriem ambele numere ca puteri ale lui :

Baza e supraunitară, deci comparăm exponenții: și , deci și atunci .

Control numeric: . ✓

Exemplul 4 — Capcana egalității

Comparați , și .

Rezolvare. Aducem totul la baza :

Toate trei sunt egale cu . Morala: înainte de a declara o inegalitate, adu numerele la aceeași bază — s-ar putea să nu existe nicio inegalitate de declarat.

Exemplul 5 — Numere uriașe

Comparați și .

Rezolvare. Exponenții și au divizorul comun , deci grupăm ca să obținem același exponent:

Exponentul e pozitiv, deci ordinea bazelor se păstrează: din rezultă .

(Pentru cine vrea confirmarea: , iar — de aproape de ori mai mare.)

Exemplul 6 — Exemplu tip Bacalaureat M1

Se consideră numerele , și . a) Comparați cu . b) Ordonați crescător cele trei numere.

Rezolvare. Baza este subunitară, deci funcția este strict descrescătoare.

a) . Cum exponentul lui este , iar baza e subunitară, tabelul din secțiunea 4 dă .

b) Comparăm exponenții: . Descreșterea răstoarnă ordinea, deci valorile se ordonează invers:

Control numeric: , , . ✓

Să exersăm

Rezolvă pe caiet. La fiecare comparare scrie explicit: care e baza, dacă e supraunitară sau subunitară, ce comparăm (exponenți sau baze) și ce regulă aplicăm.

1. Compară și .

2. Compară și .

3. Compară și .

4. Compară și .

5. Compară fiecare număr cu : ; ; ; .

6. Compară și . (Folosește )

7. Compară și , aducând la aceeași bază.

8. Compară și .

9. (Adevărat/Fals cu motivare.) „Dacă , atunci , oricare ar fi ."

10. (Adevărat/Fals cu motivare.) este un număr negativ, pentru că exponentul e mare și baza e mică."

11. Ordonează crescător: , , , .

12. Ordonează descrescător: , , .

13. Compară și . (Indicație: folosește .)

14. Determină cel mai mare număr natural pentru care .

15. (Problemă aplicată.) Un producător vinde un stick „de GB", adică octeți, iar sistemul de operare împarte la . Arată prin comparare că și explică de ce utilizatorul vede mai puțin de GB.

16. Compară și , aducându-le la același exponent.

17. (Exercițiu tip Bacalaureat M1.) Se consideră , și . a) Scrie cele trei numere ca puteri ale lui . b) Ordonează-le crescător, justificând cu monotonia funcției exponențiale.

18. (Provocare.) Fie , , și numerele , . Discută, după valorile lui , care dintre și este mai mare. Ce se întâmplă când ?

Răspunsuri și explicații

1. Baza , funcția e crescătoare; din rezultă , adică ✓.

2. Baza , funcția e descrescătoare; din rezultă , adică ✓.

3. Baza ; din rezultă , adică ✓.

4. Baza , deci funcția e descrescătoare; din rezultă , adică ✓.

5. (bază supraunitară, exponent negativ); (bază subunitară, exponent negativ — de altfel , evident supraunitar); (orice bază admisă ridicată la puterea zero); (bază supraunitară, exponent pozitiv). Observă că, în toate cele patru cazuri, decizia s-a luat privind doar două lucruri: poziția bazei față de și semnul exponentului.

6. Baza ; cum , rezultă .

7. și . Numerele sunt egale (ambele ).

8. și . Baza și , deci . Observă că simplificarea exponentului la a fost pasul decisiv: fără ea, exponenții și par greu de comparat. (Numeric: ✓.)

9. Fals. Enunțul e adevărat doar pentru . Pentru sensul se răstoarnă: din avem . Pentru valorile sunt egale.

10. Fals. O putere cu bază strict pozitivă este întotdeauna strict pozitivă. este un număr pozitiv extrem de mic, dar niciodată negativ. „Foarte mic" și „negativ" sunt lucruri diferite.

11. Baza e supraunitară, deci ordinea valorilor urmează ordinea exponenților: , deci .

12. Baza e subunitară, deci ordinea se răstoarnă. Exponenții cresc: , deci valorile scad: , adică ✓.

13. Grupăm ca să folosim indicația: și . Exponent comun pozitiv, deci ordinea bazelor se păstrează: din rezultă .

14. , iar . Funcția fiind strict crescătoare, toate puterile de exponent depășesc . Deci .

15. , iar . Exponent comun , pozitiv, deci , adică . Împărțind un număr fix de octeți la un divizor mai mare, obții un rezultat mai mic: , adică afișajul arată circa GB.

16. și . Exponent comun : și . Din și exponent pozitiv rezultă . (Numeric: ✓.)

17. a) ; ; . b) Baza e supraunitară, deci ordinea valorilor urmează ordinea exponenților: , iar și au același exponent. Prin urmare .

18. Comparăm prin raport: . Dacă , raportul e supraunitar, deci . Dacă , raportul e subunitar, deci . Pentru (caz exclus din definiția funcției exponențiale, dar posibil ca simplu calcul cu puteri) avem : numerele sunt egale, iar comparația strictă nu mai are sens. Exact acesta e motivul pentru care baza e eliminată din definiție.

De reținut

Greșeli frecvente

Aplică acasă

  1. Duelul dobânzilor. Două bănci oferă , respectiv pe an. Scrie cele două funcții exponențiale și compară valorile după ani pentru aceeași sumă inițială, justificând mai întâi prin monotonie care e mai mare, apoi verificând cu calculatorul.

  2. Kilo, mega, giga. Verifică pe calculatorul tău cât spațiu „real" are un stick sau un card de memorie și explică-i cuiva din familie, folosind comparația , de ce cifra afișată e mai mică decât cea de pe ambalaj.

  3. Turnirul puterilor. Scrie pe bilețele zece numere de forma cu baze din mulțimea și exponenți între și . Amestecă-le și ordonează-le crescător fără calculator, notând pentru fiecare pereche ce regulă ai folosit. Verifică la final cu calculatorul.

Pentru părinți și profesori

Lecția transformă monotonia funcției exponențiale într-o tehnică rapidă de comparare. Ea verifică trei automatisme: recunoașterea poziției bazei față de , aplicarea corectă a regulii (păstrare sau răsturnare a sensului) și alegerea strategiei potrivite când bazele diferă. Cel mai important de urmărit e justificarea: la Bacalaureatul M1 nu se acordă punctaj pentru „se vede că e mai mare", ci pentru invocarea explicită a monotoniei.

Întrebări bune de control: „Ce se schimbă când baza devine subunitară?" (sensul inegalității); „Cum compari cu fără calculator?" (grupezi exponenții la ); „Poate o putere cu bază pozitivă să fie negativă?" (niciodată). Semne că a înțeles: nu confundă compararea exponenților cu compararea bazelor, verifică dacă numerele nu cumva sunt egale și scrie de fiecare dată propoziția justificativă cu monotonia.

La Bacalaureatul M1, aceste comparări apar în subiectul I (ordonarea unor numere scrise ca puteri sau radicali), ca pas intermediar în inecuații exponențiale și logaritmice și în probleme de tip „arătați că numărul … este mai mare decât …". Tehnica se transferă direct la inecuațiile exponențiale, unde aceeași discuție după bază decide sensul soluției.

Întrebări frecvente

Cum compar două puteri cu aceeași bază? Compari doar exponenții. Dacă baza e mai mare decât , exponentul mai mare dă numărul mai mare. Dacă baza e între și , se întâmplă invers: exponentul mai mare dă numărul mai mic.

De ce se schimbă sensul inegalității când baza este subunitară? Pentru că funcția exponențială cu bază subunitară este strict descrescătoare: fiecare înmulțire cu un factor mai mic decât micșorează rezultatul. Formal, se scrie cu și se folosește regula de la baza supraunitară pentru exponenții și .

Cum compar o putere cu numărul 1? Te uiți la semnul exponentului. La bază supraunitară, exponent pozitiv înseamnă valoare peste , exponent negativ înseamnă valoare sub . La bază subunitară e exact invers. Exponentul dă întotdeauna .

Cum compar puteri cu baze diferite? Ai două căi. Dacă bazele sunt puteri ale aceluiași număr (de exemplu , , față de ), le aduci la baza comună. Dacă nu, grupezi exponenții după un divizor comun și compari bazele obținute, la același exponent.

Care e mai mare, 2 la puterea 300 sau 3 la puterea 200? . Se scrie și ; exponentul fiind același și pozitiv, decide baza, iar .

Poate o putere cu bază pozitivă să fie negativă? Nu, niciodată. Oricât de negativ ar fi exponentul, valoarea rămâne strict pozitivă — exponentul negativ înseamnă „inversul", nu „opusul": , nu .

Cum ordonez mai multe radicali de ordine diferite? Îi scrii ca puteri și încerci întâi să-i aduci la aceeași bază; dacă nu se poate, îi aduci la același exponent, folosind numitorul comun al exponenților. Apoi aplici regula corespunzătoare, cea a exponenților sau cea a bazelor.

Trimite pagina asta: WhatsApp Facebook

Toată matematica școlii, pas cu pas.
Rezolvă exercițiile pe ecran, pas cu pas — cu ajutor exact acolo unde te blochezi, punctaj automat și baremul la un click, dacă vrei să-l vezi.

Rezolvă în Matepolis →

Continuă cu